TEMPERAMENTUL

Caracterizare generala

• Nu exista temperamete pure

- etimologic cuvantul "temperament" provine din limba latina "tempera-re"= a amesteca, a dilua => temperamentele sunt dominant flegmatice, colerice, melancolice etc.

• Temperamentul este latura expresiva a personalitatii

- capacitatea acestuia de a se manifesta in comportament ( motricitate, vorbire, afectivitate )
- temperamentele au o manifestare pregnanta in comportament , care conduce la accesibilitatea conservarii ( cea mai accesibila si mai usor constatabila latura a personalitatii)

• Temperamentul desemneaza latura dinamico-energetica a personalitatii

- indicatori ( energie, activism , vitalitate, forta, viteza de reactie, capacitate de autocontrol) => indvizii pot fi: hipoactivi, hiperactivi, lenti si rapizi sau calmi si necontrolati

• Temperamentul este innascut

- structura somatica
- sistemul nervos
- reactivitatea

Temperamentul este latura dinamico-energetica si expresiva a personalitatii ce furnizeaza informatii despre cantitatea de energie de care dispune individul si modalitatile de utilizare a acestei energii.

Tipologii si portrete temperamentale

• In Antichitate are loc debutul sistematicii temperamentelor

- medicii Galenas si Hypocrates introduc criteriul substantialist in clasificarea temperamentelor => ele sunt rezultatul combinarii unor substante primare numite umori.
- daca domina sangele => temperament sangvinic
- daca domina bila galbena => temperament coleric
- daca domina flegma => temperament flegmatic
- daca domina bila neagra => temperament melancolic

• Teoriile moderne bioconstitutionale au aparut la sfarsitul sec.XIX inceputul sec. XX ca urmare a dezvoltarii medicinei, biologiei si psihologiei , care introduc noi criterii de clasificare si explicare:

- dupa constitutia corporala : tipologia somatica a lui E. Kretschmer care coreleaza 4 tipuri constitutionale(picnicul, astenicul, atleticul, displasticul ) cu 2 tendinte patologice ciclotimia si schizotimia.
- dupa dezvoltarea embrionara : medicul si psihologul american W. Sheldon a pornit de la 3 foite embrionare , care stau la baza dezvoltarii disferitelor structuri somatice ( endomorf, mezomorf, ectoderm)

• Teoria  psiho-fiziologica a lui I.Pavlov, care a facut cercetari minutioase asupra dinamicii activitatii nervoase superioare (ANS) .

- Se face trecerea de la explicatii periferiste( rolul comportamentelor de tip constitutional) catre explicatii centraliste( rolul sistemului nervos central)
- ANS are 3 indicatori:

1. Forta- este amplitudinea modificarilor electrochimice de la nivelul neuronilor. Se exprima prin rezistenta  la oboseala nervoasa. In raport cu forta , Pavlov stabileste 2 tipuri puternic si slab.
2. Mobilitatea proceselor nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia, care exprima usurinta cu care se trece de la o stare la alta. Tipurile sunt : mobil si inert.
3. Echilibrul exprima raporturile de forta intre excitatie si inhibitie. Tipurile sunt : echilibrat si neechilibrat.

• Teoria psihologica a lui C.G.Jung propune explicare temperamentului in functie de orientarea subiectului: spre lume (extrovert) sau spre sine (introvert).

- Acesta coreleaza cele 2 tipuri generale cu 4 tipuri functionale prin raportare la gandire, sentimente, senzatie , intuitie.
- Astfel vom avea tipul ganditor, sentimental, senzitiv si intuitiv.

• Teoria lui H.J.Eysenck care porneste de la teoria lui Jung si adauga la dimensiunea extroversiune-introversiune dimensiunea stabilitatii-instabilitatii neuropsihice numita nevrozism.

- Nevrozismul prezinta la un pol note ridicate de de stabilitate emotioanala, rezistenta la socuri si lovituri morale, iar la celalt pol vorbim de labilitate emotionala, sensibilitate excesiva,rezistenta scazuta la stres, scocuri emotionale.

Caracterizarea temperamentelor

           Caracterizarea temperamentelor descrie portretul temperamental. Pentru a caracteriza un temperament apelam la : tipologii temperamentale si la criterii de diagnosticare.
           P.P.Neveanu a identificat o serie de criterii de diagnosticare:
-rezistenta la stres
-rezistenta la incercari majore ale vietii
-viteza de reactie
-rezistenta la monotonie
-autocontrol
-echilibru emotional
            Din combinarea acestor criterii si a tipologiilor descrise rezulta uramatoarele portrete fundamentale:
            Colericul este predominant extravert, instabil, excitabil,reactiv, impulsiv si foarte activ. Nu suporta monotonia, tinde sa ia initiativa,este dornic sa se impuna si sa conduca.
            Sangvinicul este predominant extravert, stabil, dinamic, sociabil, prietenos, dependent de grup, are nevoie de aprecierea celor din jur, stie sa se faca placut , dar tinde sa fie superficial in sentimente.
            Flegmaticul este predominant introvert, stabil, constant, calm, echilibrat , prudent, leaga mai greu prietenii , este constant in sentimente, rareori izbucneste, dar cand o face are manifestari explozive.
            Melancolicul este predominant introvert, instabil, inclinat spre autoanaliza excesiva, neincrezator in sine si in ceilalti, visator, cu un slab spirit practic.

Temperamentul si raporturile lui cu celelalte laturi ale personalitatii

• Temperamentul interactioneaza cu toate celelalte laturi ale personalitatii, le influenteaza si poate fi si influentat.
• Fiind innascut este baza personalitatii, pe aceasta baza constituindu-se celelalte laturi ale personalitatii.
• Isi pune amprenta asupra aptitudinilor si caracterului la nivelul expresivitatii acestuia si nu la nivelul continutului.
• Caracterul nu suporta influenta din partea temperamentului, ci doar este nuantat.
• Temperamentul nu poate fi modificat , dar poate fi luat sub control, stapanit si educat. ex( nimeni nu ne va ierta , daca ne manifestam  agresiv si apoi ne vom scuza spunand ca avem un "temperament vulcanic").

Bibliografie:

• Zlate, M. (2001), Introducere in psihologie, Iasi:Polirom,
• Zlate, M. (2006), Fundamentele psihologiei, Bucuresti: Editura Universitara

Caracterul

            Termenul de caracter isi are originea in vechea greaca si inseamna tipar ,pecete.
 Caracterul se refera la acele trasaturi care descriu modul de a fi , de a  se comporta, atitudinile, convingerile,  profilul moral al unei persoane.

            Daca temperamental este innascut , caracterul se dobandeste prin modelare socio-culturala.

         Caracterul este alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un continuum , de la pozitiv la negativ; toti oamenii au caracter, dar orientat valoric intr-o maniera diferita. Puterea caracterului este data de forta convingerilor, de taria cu care le aparam si sustinem, de constanta si persistenta lor in timp si in imprejurari variate si nu de incarcatura lui valorica.

          Trasaturile caracteriale nu raman neschimbate, in timp pot suferi modificari uneori substantiale in functie de anumiti factori de mediu: familie, prieteni, societate, dar si intamplari personale, care ne marcheaza profund.Caracterul nu este imuabil , neschimbator, el se poate modifica in timp sub influenta unor factori de mediu, socio-culturali

        Formarea caracterului

Geneza caracterului debuteaza in copilarie imediat dupa nastere in procesul invatarii sociale pe cai foarte variate .

             1.  Mecanismul conditionarii

          In primul rand familia, parintii vor incuraja comportamentele dezirabile si le vor sanctiona pe cele indezirabile. copilul invata repede ca un anumit comportament ii aduce recompense, lauda iar alt comportament provoaca reprosul, pierderea unor beneficii sau chiar sanctiuni. Acesta este mecanismul  conditionarii care are  efect in fixarea unor comportamente mai simple in primii ani de copilarie.

       2. Mecanismul autoritatii constituie o sursa importanta a formarii caracterului. Autoritatea adultului se impune de la sine, el este purtatorul adevarului suprem. Exercitarea autoritatii merge mana in mana cu mecanismul conditionarii.Pe masura ce creste copilul autoritatea trebuie exercitata cu prudenta pentru ca creste si nevoia copilului de autonomie dar mai ales a adolescentului. Autoritatea trebuie sa treaca spre coparticipare, antrenarea adolescentului la viata de familie.

        3. Se adauga apoi mecanismul imitatiei si al modelului. Se produce un process de imprimare a modelelor ce se poate prelungi toata viata, copilul va imita si va adopta modele de conduit din mediul familial, din societate.

             Modelul este o sursa puternica de formare a caracterului, model poate fi oricare persoana din anturajul nostru. Sunt  perioade mai ales in copilarie si adolescenta in care suntem foarte permeabili la un model, mai tarziu odata cu maturizarea intelectuala, morala si sociala suntem mai selectivi si mai critici in alegerea modelului.

             In concluzie geneza caracterului este legata in primul rand de lumea in care intra copilul dupa nastere: este o lume plina de reguli, norme gata date, proprii familiei si societatii din care fac parte. Apoi  modelele vor contribui si ele la formarea caracterului, pentru ca la maturitate omul sa fie capabil de autodeterminare , de alegeri in cunostinta de cauza.

          Caracterul ca mecanism integrator al personalitatii

           Onestitatea, bunatatea, rautatea, lenea, indisciplina, sunt trasaturi caracteriale, sunt atitudini-valori. Caracterul este mecanismul integrator-sintetic, orientativ si regulator ce reuneste ansamblul de atitudini-valori definitorii pentru profilul psihomoral al personalitatii.

           Nu orice manifestare comportamentala este o trasatura caracteriala. Trasaturile caracteriale si de personalitate trebuie sa dispuna de anumite atribute:

ü  Atributul generalitatii - se manifesta in cele mai multe situatii cu care ne confruntam

ü  Atributul constantei, al stabilitatii -se manifesta intr-o maniera constanta, stabila si nu conjuncturala

ü  Atributul plasticitatii - permite adaptarea omului la variate situatii

     Trasaturile de caracter exprima ceea ce este constant, relativ invariabil, stabil si definitoriu pentru personalitatea umana.

           Conceptul de atitudine

             Atitudinea este un raport, o pozitie fata de ceva anume. Trasaturile caracteriale se exprima ca atitudini valori. Atitudinea este un construct sintetic in structura careia identificam urmatoarele componente:

·         componenta cognitive care ofera atitudinii rationalitate, adoptare in cunostinta de cauza

·         componenta  motivationala ne arata ca intotdeauna atitudinea are o anumita finalitate, izvoraste dintr-o trebuinta, motiv si este orientata spre atingerea scopului

·         componenta afectiva confera sustinerea energetica atitudinii, ne identificam cu atitudinile noastre, le aparam si le promovam in raporturile cu ceilalti

·         componenta voluntara prin ea atitudinile si trasaturile caracteriale pot fi puse in actiune

Daca primele trei asigura latura orientativa a caracterului ultima asigura latura reglatorie.

          Conceptual de valoare

           R. Linton introduce termenul de atitudine-valoare prin care desemneaza o structura complexa de natura socio-culturala in cadrul careia primul element este forma iar ce de-al doilea continut. Caracterul ca sistem de atitudini-valori indeplineste functia de orientare, directionare si reglare a conduitei. Valoarea confera continut atitudinii. Valoarea este rezultatul relatiei dintre subiect si obiect. In timp oamenii isi fixeaza un sistem de valori sub influenta factorilor sociali , de mediu , familiali si instutionali. Acest sistem de valori ghideaza actiunile noastre, le ofera consistenta si coerenta.

Avem :

v  sistem de valori proprii familiei

v  sistem de valori proprii unei institutii

v  sistem de valori proprii unei societati

v  sistem de valori general-umane

               Toate aceste sisteme de valori isi pun amprenta asupra individului si caracterul se afla in miscare, adaptare. Rezultatul este constituirea unui sistem de valori propriu care  reflecta intr-o maniera  selectiva toate aceste sisteme de valori si da conmtinut atitudinilor caracteriale.

          Caracterul ca mecanism relational

           Caracterul pune omul in relatie cu lumea prin intermediul sistemului de atitudini-valori. G. Allport a propus un model al trasaturilor de prsonalitate organizate sistemic.

            Astfel la baza caracterului se afla mii de dispozitii, trasaturi circumstantiale, conjuncturale, modalitati de a denumi multiple manifestari ale personalitatii. In cursul  maturizarii intelectuale, afective, sociale, in conditiile confruntarii cu variate situatii de viata se structureaza un set de trasaturi principale in numar de 10-15. Aceste trasaturi sunt deja caracteristice, pot fi recunoscute cu usurinta la un individ. Confruntarea in continuare cu situatii de viata mai complicate conduce la filtrarea, selectarea unui numar foarte restrans de trasaturi, in numar de 2-3 care sunt definitorii pentru o persoana: trasaturi  cardinale.

           Relatiile dintre atitudini se structureaza si in raport cu obiectul atitudinii: fata de ce anume se exprima, se raporteaza. Fiecare om este caracterizat de anumite atitudini fata de societate, fata de munca, fata de propria persoana. Astfel vorbim de principalele categorii de atitudini:

§  atitudini fata de societate exprima pozitia fata de societatea in care traim, fata de institutiile ei si, mai ales fata de ceilalti semeni.

§  atitudini fata de propria persoana exprima raportarea la propriul eu fizic, social, si spiritual.

§  atitudini fata de munca exprima raportarea la propria activitate, la cerintele acesteia, la rezultatele asteptate si realizate.  

Bibliografie:

• Zlate, M. (2001), Introducere in psihologie, Iasi:Polirom,
• Zlate, M. (2006), Fundamentele psihologiei, Bucuresti: Editura Universitara
  

Personalitatea

Omul ca personalitate

In acceptiunea sa cea mai larga, termenul de personalitatea denumeste fiinta umana considerata in existenta ei sociala si inzestrarea ei culturala.

Personalitatea integreaza in sine:

• organismul individual 
• structurile psihice umane
• relatiile sociale in care omul este prins
• mijloacele culturale de care dinspune

Definitie

Personalitatea umana este la nivelul omului integral un sistem bio-psiho-socio-cultural, ce se constituie fundamental in conditiile existentei si activitatii din primele etape ale dezvoltarii individuale in societate.

Personalitatea reprezinta subiectul uman privit in cele 3 ipostaze ale sale:

1. subiectul pragmatic, al actiunii, cel care transforma lumea si tinde sa o stapaneasca
2. subiectul epistemic, al cunoasterii, cel care ajunge la constiinta de sine si de lume beneficiaza de cunostinte si participa la procesul gigantic si nelimitat de cunoastere realizat de omenire
3. subiectul axiologic, purtator si generator al valorilor.

Caracteristicile personalitatii

• caracter sistemic chiar macrosistemic deoarece este compusa dintr-o serie de elemante legate intre ele, corelate si consistente unele cu altele, nu independente sau simplu juxtapuse
• durabilitate, stabilitate, persistenta in timp-nu poate fi schimbata radical de situatiile tranzitorii sau accidentale
• esentialitate-insusirile care compun personalitatea sunt esentiale si definitorii pentru om, ee vizand aspectele cele mai importante ale manifestarilor omului privind orientarea sa
• structuralitate si dinamism-personalitatea presupune organizare, ierarhizare
• finalitatea adaptativa-personalitatea nu este inactiva, inerta ci este ceva si face ceva:filtreaza , motiveaza si directioneaza , selecteaza si programeaza , il determmina pe om sa gandeasca asupra mediului si sa se adapteze
• unicitate-personalitatea realizeaza legaturile dintre insusirile esentiale si cele generale ale omului
• personalitatea nu este in totalitate inascuta-omul nu se naste cu personalitate ci devine o personalitate
• personalitatea este intotdeuna unica si originala deoarece aceasta porneste de la:

1. o zestre ereditara, unica, singulara
2. mai departe in campul existentei concrete, fiecare strabate un drum, un labirint unic

Exemplu

Intr-o populatie relativ omogena sub aspect etnic, cultural ocupational intr-o epoca data se intalnesc persoane care pot fi grupate intr-un tip dupa insusirilr lor fizice sau psihice:se vorbeste de tipuri de englezi, francezi sau de ardeleni, moldiveni, olteni, munteni.

Kelly a introdus termenul sugestiv de constructe personale care se elaboreaza in baza experientei proprii si sunt implicate in decizii.Constructele personale pot si locale sau generale, subordonate sau supraordonate, iar in ansamblu personalitatea apare ca un sistem de constructe ce se ierarhizeaza unele peste altele la mai multe niveluri ierarhice.Trasaturile de personalitatea sunt distribuite pe axa general-tipic-singular.

Laturile personalitatii

1. temperamentul furnizeaza informatii despre felul cum este si cum reactioneaza un om , iute, lent, accelerat sau domol, mobil sau rigid-latura dinamico-energetica
2. aptitudinile spun despre om ce poate sa faca sau cat de dotat este-latura instrumental-operationala
3. caracterul arata cum se comporta omul in planul relatiilor sociale-latura relational-valorica
4. inteligenta-latura rezolutiv-productiva
5. creativitatea-latura transformativ-constructiva

Tipuri de personalitati

1. personalitate imatura caracterizata prin simplitatea structurilor psihice, lipsa corelatiilor logice dintre ele, functionalitate insufucienta, scazute posibilitati adaptative.
2. personalitate matura caracterizata prin complexitate structural-functionala cu componente intim corelate, ierarhizate, oraganizate, cu adaptare supla, flexibila si mare eficienta.
3. personalitati accentuate cu caracteristici ce ies din comun, mai acute fata de media populatiei cu tendinta de a aluneca in patologic fara a fi insa patologice.
4. personalitati destructurate/anormale ce se deosebesc total de media populatiei si sunt incapapbile de a se adapta.

Centralitatea personalitatii

• controleaza celelalte procese psihice dar si propriile laturi
• le "forteaza" sa interactioneze activ intre ele, sa se stabilizeze si sa se diferentieze
• faciliteaza selectia diferitelor mijloace pentru punerea in functiune a mecanismelor psihice particulare
• influenteaza pozitiv sau negativ functionarea particulara a proceselor psihice
• valorifica diferentiat si maximal celelate procese psihice si chiar propriile laturi.

Bibliografie:

• Zlate, M. (2001), Introducere in psihologie, Iasi:Polirom,
• Zlate, M. (2006), Fundamentele psihologiei, Bucuresti: Editura Universitara
  

De ce personalitatea?

   Am ales unitatea "Personalitatea" pentru realizarea proiectului deoarece din punct de vedere practic, aceasta este centrala pentru psihologie, fiind prima, cea mai complexa si adeseori cea mai dramatica realitate umana cu care luam contact si pe care urmeaza sa o influentam, sa o amelioram sau sa o schimbam. Personalitatea reprezinta, astfel, primul ghid in modelarea concreta a omului.

   Numai cunoscandu-i laturile, structura, finalitatea vom putea selecta si utiliza cele mai potrivite mijloace, metode si procedee de influentare educativa, personalitatea valorificand diferentiat si maximal celelalte mecanisme psihice prin dimensiunile ei.

Alegerea modelului de instruire

       Am optat pentru modelul empiriocentric deoarece acesta este centrat pe o cunoastere directa si pe acumularea de experienta prin cercetare si descoperire. Din perspectiva acestui model, ne vom indrepta atentia asupra procesului educational si nu doar asupra rezultatului final. In acest mod, va fi stimulata creativitatea elevilor, ei fiind indrumati spre activism, independenta si sporirea initiativei. Profesorul are un rol deosebit de important in ghidarea activitatii de cercetare individuala pentru a se evita confuziile sau neintelegerile in acumularea de cunostinte.

      Pe de alta parte, vom  alege modelul sociocentric intrucat  faciliteaza comunicarea interpersonala prin realizarea activitatii la nivel de grup si, de asemenea, se bazeaza pe relatia profesor- elev. Din acesta perspectiva ne vom orienta spre dezbateri, autoconducere si actiuni de echipa.