Caracterul

            Termenul de caracter isi are originea in vechea greaca si inseamna tipar ,pecete.
 Caracterul se refera la acele trasaturi care descriu modul de a fi , de a  se comporta, atitudinile, convingerile,  profilul moral al unei persoane.

            Daca temperamental este innascut , caracterul se dobandeste prin modelare socio-culturala.

         Caracterul este alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un continuum , de la pozitiv la negativ; toti oamenii au caracter, dar orientat valoric intr-o maniera diferita. Puterea caracterului este data de forta convingerilor, de taria cu care le aparam si sustinem, de constanta si persistenta lor in timp si in imprejurari variate si nu de incarcatura lui valorica.

          Trasaturile caracteriale nu raman neschimbate, in timp pot suferi modificari uneori substantiale in functie de anumiti factori de mediu: familie, prieteni, societate, dar si intamplari personale, care ne marcheaza profund.Caracterul nu este imuabil , neschimbator, el se poate modifica in timp sub influenta unor factori de mediu, socio-culturali

        Formarea caracterului

Geneza caracterului debuteaza in copilarie imediat dupa nastere in procesul invatarii sociale pe cai foarte variate .

             1.  Mecanismul conditionarii

          In primul rand familia, parintii vor incuraja comportamentele dezirabile si le vor sanctiona pe cele indezirabile. copilul invata repede ca un anumit comportament ii aduce recompense, lauda iar alt comportament provoaca reprosul, pierderea unor beneficii sau chiar sanctiuni. Acesta este mecanismul  conditionarii care are  efect in fixarea unor comportamente mai simple in primii ani de copilarie.

       2. Mecanismul autoritatii constituie o sursa importanta a formarii caracterului. Autoritatea adultului se impune de la sine, el este purtatorul adevarului suprem. Exercitarea autoritatii merge mana in mana cu mecanismul conditionarii.Pe masura ce creste copilul autoritatea trebuie exercitata cu prudenta pentru ca creste si nevoia copilului de autonomie dar mai ales a adolescentului. Autoritatea trebuie sa treaca spre coparticipare, antrenarea adolescentului la viata de familie.

        3. Se adauga apoi mecanismul imitatiei si al modelului. Se produce un process de imprimare a modelelor ce se poate prelungi toata viata, copilul va imita si va adopta modele de conduit din mediul familial, din societate.

             Modelul este o sursa puternica de formare a caracterului, model poate fi oricare persoana din anturajul nostru. Sunt  perioade mai ales in copilarie si adolescenta in care suntem foarte permeabili la un model, mai tarziu odata cu maturizarea intelectuala, morala si sociala suntem mai selectivi si mai critici in alegerea modelului.

             In concluzie geneza caracterului este legata in primul rand de lumea in care intra copilul dupa nastere: este o lume plina de reguli, norme gata date, proprii familiei si societatii din care fac parte. Apoi  modelele vor contribui si ele la formarea caracterului, pentru ca la maturitate omul sa fie capabil de autodeterminare , de alegeri in cunostinta de cauza.

          Caracterul ca mecanism integrator al personalitatii

           Onestitatea, bunatatea, rautatea, lenea, indisciplina, sunt trasaturi caracteriale, sunt atitudini-valori. Caracterul este mecanismul integrator-sintetic, orientativ si regulator ce reuneste ansamblul de atitudini-valori definitorii pentru profilul psihomoral al personalitatii.

           Nu orice manifestare comportamentala este o trasatura caracteriala. Trasaturile caracteriale si de personalitate trebuie sa dispuna de anumite atribute:

ü  Atributul generalitatii - se manifesta in cele mai multe situatii cu care ne confruntam

ü  Atributul constantei, al stabilitatii -se manifesta intr-o maniera constanta, stabila si nu conjuncturala

ü  Atributul plasticitatii - permite adaptarea omului la variate situatii

     Trasaturile de caracter exprima ceea ce este constant, relativ invariabil, stabil si definitoriu pentru personalitatea umana.

           Conceptul de atitudine

             Atitudinea este un raport, o pozitie fata de ceva anume. Trasaturile caracteriale se exprima ca atitudini valori. Atitudinea este un construct sintetic in structura careia identificam urmatoarele componente:

·         componenta cognitive care ofera atitudinii rationalitate, adoptare in cunostinta de cauza

·         componenta  motivationala ne arata ca intotdeauna atitudinea are o anumita finalitate, izvoraste dintr-o trebuinta, motiv si este orientata spre atingerea scopului

·         componenta afectiva confera sustinerea energetica atitudinii, ne identificam cu atitudinile noastre, le aparam si le promovam in raporturile cu ceilalti

·         componenta voluntara prin ea atitudinile si trasaturile caracteriale pot fi puse in actiune

Daca primele trei asigura latura orientativa a caracterului ultima asigura latura reglatorie.

          Conceptual de valoare

           R. Linton introduce termenul de atitudine-valoare prin care desemneaza o structura complexa de natura socio-culturala in cadrul careia primul element este forma iar ce de-al doilea continut. Caracterul ca sistem de atitudini-valori indeplineste functia de orientare, directionare si reglare a conduitei. Valoarea confera continut atitudinii. Valoarea este rezultatul relatiei dintre subiect si obiect. In timp oamenii isi fixeaza un sistem de valori sub influenta factorilor sociali , de mediu , familiali si instutionali. Acest sistem de valori ghideaza actiunile noastre, le ofera consistenta si coerenta.

Avem :

v  sistem de valori proprii familiei

v  sistem de valori proprii unei institutii

v  sistem de valori proprii unei societati

v  sistem de valori general-umane

               Toate aceste sisteme de valori isi pun amprenta asupra individului si caracterul se afla in miscare, adaptare. Rezultatul este constituirea unui sistem de valori propriu care  reflecta intr-o maniera  selectiva toate aceste sisteme de valori si da conmtinut atitudinilor caracteriale.

          Caracterul ca mecanism relational

           Caracterul pune omul in relatie cu lumea prin intermediul sistemului de atitudini-valori. G. Allport a propus un model al trasaturilor de prsonalitate organizate sistemic.

            Astfel la baza caracterului se afla mii de dispozitii, trasaturi circumstantiale, conjuncturale, modalitati de a denumi multiple manifestari ale personalitatii. In cursul  maturizarii intelectuale, afective, sociale, in conditiile confruntarii cu variate situatii de viata se structureaza un set de trasaturi principale in numar de 10-15. Aceste trasaturi sunt deja caracteristice, pot fi recunoscute cu usurinta la un individ. Confruntarea in continuare cu situatii de viata mai complicate conduce la filtrarea, selectarea unui numar foarte restrans de trasaturi, in numar de 2-3 care sunt definitorii pentru o persoana: trasaturi  cardinale.

           Relatiile dintre atitudini se structureaza si in raport cu obiectul atitudinii: fata de ce anume se exprima, se raporteaza. Fiecare om este caracterizat de anumite atitudini fata de societate, fata de munca, fata de propria persoana. Astfel vorbim de principalele categorii de atitudini:

§  atitudini fata de societate exprima pozitia fata de societatea in care traim, fata de institutiile ei si, mai ales fata de ceilalti semeni.

§  atitudini fata de propria persoana exprima raportarea la propriul eu fizic, social, si spiritual.

§  atitudini fata de munca exprima raportarea la propria activitate, la cerintele acesteia, la rezultatele asteptate si realizate.  

Bibliografie:

• Zlate, M. (2001), Introducere in psihologie, Iasi:Polirom,
• Zlate, M. (2006), Fundamentele psihologiei, Bucuresti: Editura Universitara